Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Ianuarie 9, 2019
A șasea scrisoare
Antiromânului perfect ~ Măscăriciul național
„Neamțul cercetează lucrul tactios, pe dos, pe față.
La surtuc de are pată el chemia o învață.
Ani întregi mereu citește spre a ști cum se cuvine,
Cu ce chip din cît și lână iese petele mai bine.
Dar când știe toate celea cu ce scop le știe toate?
Când surtucul cu pricina e o zdreanță fără coate!”
Hoffmann von Fallersleben
(Traducere de Mihai Eminescu)
Plăvane,
de când prostia ți-e lege și amantă
adică de pe-atunci când te-ai născut,
mintea ți-a avut o singură constantă,
să se lăfăiască doar din împrumut
te scremi, rânjești, dai fălcile la moară,
privești pierdut spre Borșa și Socola,
vorbești precum în pauză, la școală,
pentr-un cuvânt ți se cerea parola
faci tumbe cu limba întoarsă pe dos
în jurul cuvintelor grele
și salturi mortale de jos și mai jos,
balele ținându-ți de vele
bufon strălucind în noaptea mizeră,
aranjor de grup lucrând criminal,
infracțiunea-ți plesnește-n arteră
în drumul, plăvane, spre orice spital
pupile perfide blocate în van,
morgă de fiară trăită în lanț,
nărav compulsiv de nebun piroman,
plăvane, Țara ne-ai dus-o în șanț
te-ntreci în sfidare, ce mai sfidare!
sfidare bolândă, cu aer solemn,
ești cea mai gravă, lugubră tumoare,
limbaj de lagăr, în cârje de lemn
ești nul pe de-a-ntregul, tristă paiață
cu mersul greu, de cartof educat,
în toate ești doar prolog și postfață,
n-i-m-i-c – între ele-i zero barat
aroganță bolnavă, lașă, perversă
în care ura triumfă din plin,
marionetă, facilă conversă
în programul adâncirii-n declin
văzut pe de-a-ntregul, din orice profil,
pari un dulap cu mințile-nchise,
și Țării îi ești un bezmetic ostil,
liberi ne vrei, în lanțuri permise
când legi vreun cuvânt ce vine din Țară,
ura surdă din tine tresaltă,
cuvântul ROMÂN e-o cruntă povară,
arăți ca o maimuță dopată
amestec sever de intime resturi,
ești vraja lăzii noastre de gunoi,
deliciu ei istoric, grele lesturi,
pe unde umbli muștele sunt roi
cultivat nazist de frontul tău natal,
stăpânii-au hotărât să te încurci
cu-această georgetă cu ifos carnal
și-ai rupt-o dialectic în lăzurci
i-ai dat botezul urii sanguine
și-ntre pereți i-ai tras stafilococul brun,
apoi, ghiolbane, fript în intestine,
transformat-ai Țara-n carnea ta de tun
acum, ce să vezi?, teribil te-ncurcă
în lupta ce-o duci cu corupții
„această doamnă” cu iz de lăzurcă
și genunchi căptușiți de erupții
această chemată pe la parchete
să spună, ca martor, cât ați furat,
fuge în boală de orice anchete
zicând că ce-aveți e din masturbat
actor principal în grupul de crimă
aranjat în detalii suave,
„doamna aceasta” binomu-l oprimă,
dându-i cu flit din zone jilave
huidumă de rasă, cretin genial,
ia-o ușor-ușor cu încetul
și infractoarei, pe pat de spital
trimite-i cu pompă parchetul
latri ca prostu`, și latri, și latri,
zgarda te ține-aproape de cușcă,
în juru-ți, plăvane, bolnavi psihiatri
întrețin o hidoasă plevușcă
e grav, plăvane, că nu poți să-ți reprimi,
măcar de ochii lumii, socotim,
antisemitismu-nălțat prin cruzimi
despre care ni-i greu chiar când citim
te joci de-a guvernul, dai mucii pe gard,
neuronul lui merkel rezistă,
din ordin nebun, cu trecut arian,
i-ai dat lui Ilan pedeapsa nazistă
și nouă la fel, e doar începutul,
Al Patrulea Reich visează în draci,
prin tine-un turbat, visează trecutul,
ești tont ca actor, și prost te prefaci
năravul psihotic îți e pașaport
pentru orice tulburare-n decor
și un seducător mijloc de transport
în bancuri și-n glume cu cert viitor
un clovn singuratic, cu mers timorat
și ștreangul pândind la fiece pas,
veni-va ziua când, rânjind alterat,
vei trage-n spasme de ce-a mai rămas
cam asta te-arăți, un mercenar grăbit,
un biet saltimbac, cu rol capital,
o formă de viață, cu big gabarit
sfârșind în cătușe, pe-un gând de spital
Cu dreaptă neiertare,
Costinel Petrache ~ Soldat Român
București, 16 decembrie 2018
P.S. ne spui rânjilă, cu colții în soare,
că vesta galbenă-o ții-n portbagaj,
ani mulți să trăiești în astă culoare,
purtat, cu drag, din triaj în triaj!
