Se Face Sau Nu Propagandă în Școlile Românești?

Gavriil
Incorect Politic
Ianuarie 4, 2019

Nota editorului: Următorul articol este scris de un elev de 15 ani, în cadrul proiectului de expunere a propagandei neomarxiste din școli, Incorect Politic fiind singura publicație din țară care găzduiește astfel de articole, direct din perspectiva elevilor. – S.C.

Se face sau nu propagandă în școlile româneșți?

În luna octombrie, când toată lumea era ocupată cu dezbateri despre referendum (care din păcate a fost o șansă ratată de a ne desprinde de ramură neo-marxistă a vestului, fix în an centenar), mai mereu auzeai faptul că în școli se face propagandă progresistă. Același lucru era afirmat și de protestatarii Noua Dreaptă, în protestele și manifestațiilor recente (amintesc Mitingul pentru Normalitate, Marșurile împotriva Colonizării României). Dar oare ce înseamnă acest lucru și este sau nu adevărat ?

Da, este. Începând cu simpla introducere a noțiunii de egalitate în clasă, și încheind cu grandioasele proiecte dedicate (((acceptării))) și (((toleranței))), propaganda neo-marxistă este omni-prezentă în școlile din România. Va propun să analizăm mai îndeaproape acest subiect pentru a înțelege efectele și pentru a vedea cum ne putem proteja.

Să începem cu începutul. Cea mai banală formă de propagandă, care deseori trece neobservată fiindcă nu pare atât de dubioasă decât alte forme, este conceptul de egalitate, când ți se spune că toți suntem egali și că ai datoria de a respecta drepturile celorlalți. Simplu, nu ?

Pare simplu, dar efectele sunt complicate.

Prin argumentele deseori false, rupte de realitate, care câteodată chiar contrazic ideologia profesorilor, te face să ai senzația că au dreptate, că suntem egali și că trebuie să respectăm drepturile celorlalți. Aceasta este fundația, cheia de pornire a gigantului aparat propagandistic alături de următoarele forme. Dacă te opui egalității, deja celelalte forme sunt banale pentru tine.

După egalitate, profesorii te expun la diverse cântece, poezii, pilde, poveșți care să te sensibilizeze. Dar se leagă deseori de faptul că nu este bine să faci cuiva ceea ce ție nu-ți place. Însă, această formă, la fel ca egalitatea, apare subtil și ai senzația că te învață din bunele maniere, iar asta îți dă convingerea că trebuie să le respecți. Și așa se consolidează fundația inițială.

Știu pentru că și eu am pățit la fel, învățând toate cele de mai sus (pentru că te pun să le înveți, să le povestești, să le repeți, astfel încât să ajungi mai repede de acord cu ei) și-au început formele mai agresive de propagandă, ajungând să zică că ești nazist dacă nu ești de acord cu ei.

Se începe apoi cu dezbaterile ușoare, înclinate deseori spre idei neo-marxiste, și în general făcute cu argumente false, dar care par adevărate, deci majoritatea le crede. Aici profesorii în general încep să își arate ideologia, încep să se demaște și de aici afli că acel profesor nu prea vrea binele, ci vrea (((progresul))).

Mai poți veni cu argumente, însă dacă profesorul și-a făcut bine treaba, nu o să ai șanse prea mari să câștigi dezbaterea.

Apoi, urmează dezbaterile mai „picante”, în care profesorii dau explicit detalii despre crezurile lor politice. Aici deja îți vorbește ca și cum tu nu ai știi nimic, iar majoritatea supusă formelor anterioare de propagandă te face să pierzi dezbaterea.

Ceilalți care poate aveau îndoieli despre ideile neo-marxiste devin siguri pe ideologia criminală, iar tu, camarade, rămâi încolțit. Pe lângă asta, de aici se începe cu proiectele și activitățile care promovează subtil ideologia lor, mușcând momeala asta te înrobești direct comuniștilor și propagandei lor.

Celelalte forme continuă, ți se prezintă mai multe cărți despre (((Holocaust))), mai  multe filmulețe care arată cât de (((discriminați))) sunt negrii sau persoane din LGBT și ăștia câștigă mai multă încredere.

Evrei săraci ținuți din milă la Pensiunea lui Hitler Cel Milostiv

 

Cu timpul, proiectele devin din ce în ce mai evidente, ei de aici practic te folosesc pentru propagarea ideologiei lor, tu ai senzația că este OK, te mai mituiesc cu o plecare în străinătate, te mai scapă de ore (*tuse* Erasmus *tuse*) și îți impun ideologia, te spală pe creier. Dacă nu eșți eficient și/sau te opui, ești certat de profesori și chiar jignit, doar pentru că poate ești om și ai o altă părere decât a lor.

Sigla adevarata a proiectului Erasmus

 

Efectul acestui aparat uriaș de propagandă este spălarea pe creier a întregului tineret, doar na, școala e considerată locul unde te pregătești de viață, deci mulți părinți au sezatia că ceea ce se întâmplă este normal.

La mine s-a început cu acest concept de egalitate din prima zi de gimnaziu. Apoi, ni s-au dat cântece cu subînțeles politic progresist, au urmat proiectele și dezbaterile. Inițial nu părea nimic suspect, dar pe măsură ce m-am deșteptat, am realizat că este o mare și gogonată minciună.

Proiectele erau clar în favoarea progresului, cum am precizat mai sus, se fac o groază de lucruri destul de grave pentru bani, încălcând chiar și drepturi ale copilului. Am ajuns în situtatia actuală, captiv unor proiecte, cu nervii la pământ, cel puțin anul trecut mă certam cu cine îmi ieșea  în cale.

(((Proiectele))) te transformă, nu mai ești tu, îți pierzi mințile.

Din păcate, sunt și profesori care nu sunt de acord cu această mașinărie, însă din frică, o pun în funcțiune. Dacă nu sunt de acord, sunt văzuți ca fiind fasciști, rasiști, naziști, homofobi, islamofobi, xenofobi, etc.

Cum ne ferim de acest aparat?

Cum am precizat mai devreme, propaganda neo-marxistă este omni-prezentă, deci nu știu dacă este vreun mod de a te feri, însă sigur există un mod de a o face ineficientă.

Primul pas este să ai lângă ține mai mulți camarazi, să te împrietenești, să aveți credință în Hristos. Este suficient să fiți 2 sau 3 (cum este în cazul meu), căci tot ai pe cineva pe care să te sprijini. Trebuie să vă înțelegeți și să vă doriți să dainuiti în această veritbilă luptă împotriva (((sistemului))).

Apoi, trebuie să începeți să discutați. Discutați, discutați și iarăși discutați. Dar nu despre orice, ci despre idealurile voastre. Dacă tu comunici  despre ideologia ta cu persoane care sunt de aceeași părere, atât tu cât și persoana respectivă vă veți bucura de o mai mare încredere în voi și în ceea ce faceți. Nu te vei simți singur.

Pe lângă aceasta, trebuie să acționați tactic. Să nu vă duceți la cei de opinie diferită să îi agresați, pentru că atrageți atenție și scădeți șansele de reușită. Le spuneți cu blândețe că nu este bine ceea ce cred, îi convingeți prin argumente, prin dovezi concrete, iar dacă nu au fost încă spălați pe creier, vor înțelege, aceasta fiind la modul individual. Dacă dorești să lovești întreg sistemul unde este mai slab, în primul rând trebuie să îți cunoști inamicul, adică afli cât mai multe despre agenda lui, îl observi, vezi ce-l enervează, ce nu-i place. Apoi, la dezbateri, folosește chestiile pe care le-ai aflat, se va enerva și își va pierde din admiratori.

Alt punct slab care poate fi exploatat este că poți să-i divizezi. Nu toți sunt de aceași părere. Tu trebuie să îi convingi că diferențele mici sunt importante, și astfel îi întorci pe unii împotriva altora, divide et impera. Este defapt ceea ce încearcă ei să facă când își dau seama că nu eșți singurul împotriva lor. Din păcate ei au mijloace mai puternice, fiindcă au autoritate asupra ta, deci nu prea te poți opune, decât dacă eșți în majoritate.

În principiu, în școală nu se mai face educație pentru viitorul tău, ci pentru viitorul buzunarelor (((lor))), în general profesorii fiind educați la cursuri dubioase în care se vorbește despre un învățământ eficient, adică învață să facă propagandă de la organizații motivate ideologic. Și când te gândeșți că ăștia se autointitulează „democrați”, la fel ca cei care au omorât milioane de oameni și despre care nu se spune aproape nimic în școli.

Coincidență? Nu prea cred.

Dar nu este imposibil să îi combați. Dacă ai credință în Domnul, ai puterea să muți și munții. Plus că aparatul devine tot mai evident, oamenii încep  să se trezească, conștientizând faptul că dacă nu facem ceva, se va ajunge ca în occident, unde nu mai putem vorbi despre civilizație.

Astfel, dacă ai curajul și dorința de a reuși, chiar așa se va întâmpla, căci nu o faci pentru ține, ci pentru Neamul, Țara și credința ta. Iar prin fiecare eșec, fiecare dezbatere pierdută (deseori prin faptul că profesorul începe să țipe la tine că ești ca Hitler) defapt este un câștig, tu reușind să afli mai mult despre inamicul tău și devenind mai pregătit pentru viitor. Până la urmă dacă nu rișți, nu câștigi.

În concluzie, școala a devenit de multă vreme o unealtă a (((unora))), dar dacă tu, camarade, reușeșți să-ți zidești o cetate falnică prin efort și implicare, toate atacurile lor vor fi nimicite. Luptând, salvezi această societate care se aproprie de colaps din cauza numeroaselor acțiuni jidovesti, acțiuni menite de a o distruge din interior.

Astfel, vei trăi cu capul sus într-o Românie cu adevărat liberă, puternică, în care Tradiția și Istoria ne sunt respectate, indiferent dacă se ofensează alții sau nu.

Numai așa vom câștiga acest război greu, care este ultimul ce ne oferă șansă de a ne mântui Neamul.

„Acum ori niciodată”