Ce Este Agenda Homosexuală si Mișcarea LGBTQpedo

MNR
Incorect Politic
Ianuarie 3, 2019

Deși promovarea homosexualității și degradarea umană par ceva nou pentru foarte mulți, adevărul este că decadența este adânc înrădăcinata în societatea vestică și totul a început cu ideologiile bolnave ale mișcării comuniste, mai exact cu Școala din Frankfurt.

Idealurile Școlii din Frankfurt au reușit să pervertească Europa , America de Nord și nu numai.

Înainte de Primul Război Mondial, teoria marxistă a susținut că dacă războiul va izbucnit în Europa, clasele muncitoare se vor ridica împotriva burgheziei și vor crea o revoluție comunistă. Evident că teoria marxistă a fost eronată și a urmat primul război mondial.

Antonio Gramsci și Georg Lukács, doi *mari gânditori* marxiști au concluzionat că oamenii au fost orbiți de mirajul capitalismului vestic și al succesului democrației occidentale și că, până când acestea nu vor fi distruse, o revoluție comunistă nu o să fie posibilă.

 

Gramsci și Lukács au fost amândoi membrii activi în partidul comunist, însă destinele lor au fost diferite.

Gramsci a fost închis de Mussolini în Italia, unde a murit în 1937 din cauza stării de sănătate precară.

În 1918, Lukács a devenit ministru al culturii în Ungaria bolșevică. În acest timp, Lukács a realizat că, dacă instituția familiei și moralitatea sexuală ar fi erodate, societatea ar putea fi descompusă. Lukács a implementat o politică numită “terorism cultural”, care s-a axat pe aceste două obiective.

Țintele principale erau copiii, a căror mințîi erau îndoctrinate cu o serie de prelegeri care ii încurajau să respingă etica creștina. Copiilor li s-au oferit materiale cu conținut obscen, extrem de grafice și au fost învățați să aibă un comportament depravat.

Evident că toate acestea au stârnit un val de controverse și Lukács a devenit inamicul tuturor, așa că acesta a fugit din Ungaria în anul 1919.

În 1923, Lukács  ajune în Frankfurt pentru *Săptămâna de studiu a marxismului* unde îl cunoaște pe Felix Weil. Weil provenea dintr-o familie extrem de bogată, iar teoriile marxiste ale lui Lukács l-au fascinat total, deoarece până atunci marxismul se axa doar pe diferențele de clasa.

Weil a finanțat Institutul de Cercetare Socială, care mai târziu va deveni celebra *Școală din Frankfurt*. În 1930 școala a avut un nou director, pe Max Horkheimer și atunci s-a început combinarea ideilor lui Marx cu teoriile lui Freud și așa s-a născut marxismul cultural.

În cadrul vechii docrine marxiste omul muncitor de pretutindeni era asuprit de clasa conducătoare, însă în  nouă doctrină marxistă, toată lumea era agresată psihic de către cultura vestică și de către institututiile vestice, deci omul muncitor nu putea să se elibereze singur.

În 1933 Patidul Național-Socialist a câștigat alegerile în Germania, iar marxiștii-evrei (majoritatea membrilor Școlii din Frankfurt erau evrei) și-au mutat sediul la New York. În 1934, s-au mutat la Universitatea Columbia și în curând membrii universității au început să își imprăștie ideile și doctrinele marxiste în America.

 

La Universitatea Columbia au început să fie publicate cărți marxiste și propagandă marxistă. Printre primele materiale publicate a fost Teoria Critică.

Teoria Critică este extrem de simplă: critică tot ceea ce înseamna cultura occidentală – familia, democrația, libertatea de exprimare, cutumele, dogmele și alte legi nescrise ale societății vestice.

Următoarea carte publicată este Personalitatea Autoritară, în anul 1950, la care co-autor este Theodor Adorno.

Are ca subiect principal problema genurilor și rolurilor în societate, a normelor morale și sexuale și a prejudecăților sociale legate de acestea.

Pentru marxiști, acestea reprezentau echivalentul tradițiilor europene care au dus la apariția fascismului.

Noua generație de neo-marxiști, feministi, activiști și războinicii pentru justiție socială folosește destul de des termenul de fascist când se referă la oricine nu este de acord cu teoriile lor, sau este conservator/tradiționalist.

Încet încet, s-au îndepărtat de teoriile economice, axându-se pe lucrările lui Freud și publicând alte tipuri de propagandă. Lucrările lor au împărțit societatea în două grupuri principale: opresorii și victimele.

Ei au susținut că istoria și realitatea au fost modelate de acele grupuri care controlau instituțiile tradiționale. Desigur bărbații de origine europeană erau problema pentru marxiștii din America.

În viziunea lor, rolurile sociale ale bărbaților și femeilor se datorau opresorilor, asftel s-a născut ideea că genul este un construct social. Adorno și Horkheimer s-au întors în Germania când s-a fost încheiat al doilea război mondial.

Herbert Marcuse, un alt membru al școlii, a rămas în America. În 1955, el a publicat Eros și civilizația. În cartea sa, Marcuse a afirmat că s-a renunțat la fericire în numele progresului în  cultura occidentală, aceasta fiind represivă.

În carte era elogiată *perversitatea polimorfă*, o teorie freudiană desigur, care plasa plăcerea sexuală în afara normelor tradiționale și care a fost o piatră de temelie pentru revoluția sexuală din anii 60.

Mișcările sociale din anii 60 – feminismul, drepturile homosexualilor,mișcările de eliberare sexuală – au fost momentul perfect pentru ca Marcuses să împrăștie teoriile marxiste în societate.

Ideile Școlii din Frankfurt s-au răspândit în toate universitățile americane. Școala din Frankfurt a modelat societatea vestică din anii 50 până în zilele noastre, a subminat instituția familiei și a contribuit major la crearea feminismului radical.

Despre primul val al feminismului aici.

Despre al 2-lea vad al feminismului aici.

O strategie principală a agendei homosexuale este aceea de a legaliza mai întâi parteneriatul civil, apoi de a legaliza *căsătoria între persoane de același sex*. Acesta este un atac asupra culturii occidentale bazat pe învățăturile și valorile creștine care nu permit căsătoria între persoane de același sex și care nu  acceptă homosexualitatea ca fiind o practică normală în ochii lui Dumnezeu.

Nu este vorba de “egalitate în căsătorie”, ci despre un atac direct asupra unuia dintre pilonii  societății europene și occidentale în general. Pentru ca agenda homosexuală să funcționeze,l trebuie să fie atacată opoziția religioasă și familiile creștine, biserica trebuie infiltrată total.

Cum a fost infiltrată biserica catolică cu agenți marxiști:

Progresivistii văd familia ca pe o unitate opresivă care forțează copiii să devină sexisti, homofobi, rasiști și fasciști. În viziunea lor familia este patriarhală, autoritară și ierarhică, așa că doresc să eradice familia pentru a indoctrina copiii cu egalitarism și egalitate.

Principalele metode prin care se dorește distrugerea familie sunt promovarea homosexualității, feminismul, eliberarea sexuală și dependența de stat. Tații sunt îndepărtați din familie și sunt sub permanent atac. (sursă aici)

Numărul de mame singure care traiesc din ajutor social este în continuă creștere în vest, multe dintre ele au copii făcuți cu mai mulți bărbați.

Asociațiile pro-pedofile moderne își bazează cererile  pe un raport asupra sexualității umane din anii 50 scris de către Alfred Kinsey, profesor la Universitatea Ilinois, care susține că orice copil se naște cu dorințe sexuale.

Mișcarea pro-pedofilă ia amploare în Europa de vest în anii 70, cu precădere în Olanda.

Sexologul și psihologul  Frits Bernard formează  *Enclave kring* în Haga, Olanda, în 1950, bazat pe lista membrilor olandezi ai asociației  Wissenschaftlich-Humanitäres Komitee (WHK) (Comitetul Umanitar Științific) a sexologului german Magnus Hirschfeld pre 1940, înainte de invazia germană.

Bernard aflase că WHK ramura germană, împreună cu Institului pentru Sexologie, publicasera articole legate de relațiile sexuale dintre adulți și  minori înainte de 1933. Sub ocupație germană, în Olanda au devenit ilegale relațiile homosexuale și pedofile.

Membrii WHK von Santhorst și Bob Angelo (cunoscut mai târziu că și Niek Engelschman,  activist pedofil) au distrus toate documentele WHK olandeze pentru a împiedica investigațiile naziste și compromiterea membrilor.

Enclave kring se descrie ca fiind o mișcare formată din diferite instituții și organizații ce au ca scop precis înlăturarea prejudecăților legate de relațiile erotice dintre minori și adulți. Ei s-au extins în Europa de Vest, New York, Japonia și Hong Kong.

În 1972,  Frits Bernard a publicat *Sex met kinderen* (Sex cu copii), care ilustra istoria organizației Enclave kring, aduna cercetări și scrieri legate de sexul cu copii și a devenit cartea de bază a mișcării pro-pedofile din anii 70 din Europa.

La 22 iunie 1979, o petiție, împreună cu o scrisoare cu același conținut, au fost trimise ministrului olandez al justiției și, simultan, au fost aduse în fața parlamentului olandez, atât petiția, cât și scrisoara solicitând legalizarea activităților sexuale reciproce între copii și adulți pedofili.

Petiția a fost creată de Societatea olandeză pentru Reformă Sexuală (NVSH), Liga Coornhert pentru Reforma Legii Penale, Confederația Umanitară și “preotul radio” Alje Klamer. A fost semnată de către organizațiile de asistență socială și publice, cum ar fi Asociația Generală de Probațiune, Asociația Olandeză pentru Integrarea Homosexualității (COC) și Asociația oficială de Feminism din Olanda.

Petiția a obținut, de asemenea, un succes considerabil în cadrul parlamentului olandez, fiind aprobată în unanimitate de către conducerea partidului laburist, precum și de directorii a patru partide minoritare din Casa inferioară olandeză (Partidul Socialist Democrat, Partidul Socialist Pacifist, Partidul Democrat , și Partidul Radical).

În 1980, COC, cea mai mare asociație homosexuală din Olanda, a declarat public că pedofilia este o chestiune homosexuală și a declarat că eliberarea homosexualilor nu va fi niciodată completă fără eliberarea sexuală a copiilor și a pedofililor.

Din 1979 până în 1981, ultimul succes major al activismului pedofil în lumea occidentală a fost realizat atunci când Fundația protestantă olandeză pentru dezvoltarea responsabilă a familiei (PSVG) a vândut și distribuit zeci de mii de exemplare dintr-o broșură intitulată Pedofilia (ilustrată inițial cu fotografii) în și la școlile primare olandeze.

La sfârșitul anilor ’70, centrul de activitate s-a mutat pe scurt în Statele Unite și în Regatul Unit cu formarea din 1974 a Schimbului de Informații Pedofil (PIE) din Scoția (mai târziu cu sediul la Londra) și formarea din 1978 a Omului Nord.

În 1978, protestele de la Boston au dat naștere unei mișcări autentice de activiști pedofili, Asociația de bărbați și bărbați nord-americani NAMBLA a pretins că este în continuatorul unei asociații  anterioare a drepturilor homosexualilor, Societatea Mattachine, care a fost extrem de  controversată, dar acum este  văzuat ca un precursor onorat al activismului homosexual.

În anii 1980, au fost create serie de alte grupuri pro-pedofile, printre care  MARTIJN (1982), în Olanda, și Asociația pedofilă daneză (DPA) (1985). Această a fost urmată la începutul anilor 90 de formarea Ipce (pe atunci  “Pedofilul Internațional și Emanciparea Copilului”, IPCE), o organizație umbrelă pentru grupurile de activiști pedofili. Deși MARTIJN și Ipce au continuat să funcționeze, DPA s-a desființat la începutul anului 2004.

În Olanda, mișcările feministe au sprijinit și încă sprijină intens legalizarea pedofiliei și au ca aliați unele unități ale poliție juvenile. Însă poliția olandeză a învățat de la FBI cum să depisteze pedofilii și există colaboarare între poliția engleză, poliția olandeză și FBI.

După ce Asociația Internațională de lesbiene și homosexuali a primit statutul de membru consultativ în cadrul Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite în 1994, Statele Unite (inclusiv președintele Bill Clinton) au amenințat public că vor anula contribuțiile financiare anuale de 1 milion de $ către ONU deoarece ILGA avea ca membri activi 4 organizații pedofile: NAMBLA, MARTIJN, Proiectul TRUTH din SUA și Verein für Sexuelle Gleichberechtigung (VSG, Asociația pentru Egalitatea Sexuală). În consecință, statutul ONU al ILGA a fost suspendat, iar ILGA a expulzat toate cele patru organizații.

Acesta este Harry Hay.

Mizeria aceasta umană este fondatorul mișcării homosexuale în America și tot el unul dintre fondatorii  NAMBLA (North-American Boy-Love Association), o asociație pedofilă care incurajaza sexul cu băieți minori.

Harry Hay a fondat mișcarea The Mattachine Society pe data de 11 noiembrie 1950. Numele societățîi derivă din franceză, Mattachine fiind o societate secretă din Franța medievală. Membrii acesteia purtau măști care ii făceau să fie anonimi și astfel puteau să critice monarhia fără să le fie teamă că vor fi uciși.

Însă societatea Mattachine a lui Hay a fost structurată întocmai după partidul comunist, existau jurăminte secrete, membrii erau structurați în 5 nivele. Hay a fost membru al Partidului Comunist, ceea ce l-a și  inspirat în organizarea Mattachine.

Principalele lor țeluri erau:

1. Unificarea homosexualilor.
2. Educarea homosexualilor și heterosexualilor în ceea ce privește o cultură homosexuală etică, făcându-se paralele între culturile negrilor, mexicanilor și evreilor.
3. Ajutarea homosexualilor care sunt discriminați.

Hay a înființat și  *The Radical Faeries* (Zânele Radicale – zâna este un jargon pentru homosexual în America) care reprezintă un cult spiritual gay. Desigur se regăsește și astăzi la paradele gay.

Hay l-a descoperit pe Karl Marx  în adolescență când tatăl sau l-a trimis să lucreze vara la o fermă de vite din Nevada. La acea fermă a auzit prima oară despre relații homosexuale. La vârsta de 15 ani, când lucra pe o navă de transport, a cunoscut un soldat de 25 de ani cu care a făcut sex și care i-a dat ideea de a forma o frăție secretă globală homosexuală.

El  a încercat să *devină heterosexual* și a fost căsătorit timp de 13 ani cu o femeie timp în care au adoptat 2 copii. Mattachine a luat naștere după ce a divorțat de soția lui.

Datorită faptului că a descoperit sexul homosexual la vârsta de 15 ani, Hay s-a gândit la crearea NAMBLA. NAMBLA a luat naștere ca o coaliție între pedofili și homosexuali și scopul lor principal era reducerea vârstei consensuale, astfel, adulții putând să facă sex legal cu copiii fără nici o consecință legală.

 

Așa arată siteul NAMBLA astăzi:

 

Agenda homosexuală cuprinde:

• Legalizarea homosexualității
• Organizarea paradelor gay
• Acceptarea traficului sexual cu copii
• Cererea de legi anti-discriminare
• Legalizarea adopției copiilor de către cupluri homosexuale
• Aducerea agendei homosexuale în școli (îndoctrinarea copiilor de către profesori)
• Legalizarea diferitelor forme de parteneriat și încadrarea lor alături de *căsătorie* (de exemplu: bărbat și bărbat, femeie și femeie, un bărbat și trei femei, o femeie și un obiect)
• Obținerea de fonduri din bugetul de stat pentru problemele sociale legate de homosexualitate
• Promovarea agendei transsexuale
• Promovarea ideii de *egalitate*
• Distrugerea libertății de exprimare
• Interzicerea terapiei pentru copiii care sunt confuzi din cauza problemelor hormonale
• Interzicerea metodelor științifice și religioase de conversie hormonală, inclusiv terapia prin șocuri
• Atacarea bisericilor
• Încurajarea avortului

Focus on the Family  aduce completări asupra agendei homosexuale: 

1. “Vorbește despre homosexuali și homosexualitate cât de des și cât de zgomotos posibil.”
2. “Prezintă homosexualii ca fiind victime și ca fiind mult mai puțin agresivi decât cei ce li se împotrivesc. “
3. “Oferă protectorilor homosexuali o cauză justă. “
4. “Fă homosexualii să arate bine.”
5. “Fă victimele să arate rău”.
6. “Obține fonduri de la  America corporatistă”.

(sursa aici)

O să avem și noi parte de toate acestea destul de curând în România, o consecință directă a lipsei de participare a românilor la referendum.

Stau și mă gândesc cât de rapid s-a ajuns de la parteneriat civil pentru gay la susținerea fățișă a pedofiliei. Vă dați seama că vorbim de maxim două decenii (din ’60 până în ’79)?

În ultimii ani vedem o propagandă tot mai agresivă pro-transexuali prin care literalmente încurajează băieții să se mutileze. S-a ajuns acolo unde încă din grădiniță copiii sunt supuși unei îndoctrinări toxice, psihologii din școli încurajează băieții să devină trans și activiștii nu se mai ascund deloc, recunosc deschis că misiunea lor este de a-ți îndoctrina copiii cu Agenda LGBTQ, și nu le pare rău!

Dacă până astăzi s-a ajuns aici, în următorii 20 de ani ne putem aștepta la normalizarea canibalismului, a zoofiliei, și, de ce nu, a necrofiliei.

Unii dintre voi veți râde și veți spune că așa ceva este imposibil, este de neconceput.

Așa au zis și despre pedofilie și acum nimeni nu mai râde, sunt organizații și activiști care susțin pedofilia deschis, cu cea mai mare agresivitate și nu dau un pas înapoi.

Până când nu vom trece pe ofensivă, aceștia vor continua să câștige teren.

O reacție din partea majorității tăcute este necesară, dar nu suficientă. Am trecut de stagiul în care a fi reacționari va aduce societatea la normalitate.

Acum e cazul să fim revoluționari.

Sterie Ciumetti a contribuit la acest articol.